Marti fara temperatura


Neata,

Din pacate, dupa venirea de sambata dimineata,  am fost ok doar pana duminica seara. Pe la 9 cand am decis sa plec la culcare Cristina a observat o usoara temperatura. Dezvoltata de mine 🙂  De cand cu medicamente, chimio, etc. temperatura mea este cat de cat constanta intre 35.5 si 36.5. Temperatura pe care am masurat-o cu un termometru cu mercur a indicat un 37.8. Cam mult. Am baut cateva ceaiuri fierbinti, sperand sa scap repede fara complicatii. N-am avut prea mult noroc. Dupa inca jumatate de ora Cristina a chemat ambulanta. Am primit un paracetamol fiola si mi s-au explicat riscurile. Am preferat totusi sa nu plec din prima la internarea catre Fundeni. Decizie proasta, pentru ca intr-o ora temperatura a urcat la 38.3. Fratele meu si mama au venit in graba cu un termometru nou, pentru verificare si pentru a ajuta la convingerea incapatanatului sa mearga la spital, pentru ca discutiile cu mama Cristinei si Cristina, treze si foarte agitate nu au reusit 😦 Incapatanarea se pare ca este din cand in cand “calitatea” la care nu pot renunta. N-am renuntat pentru ca am avut un fel de premonitie. Evident ca m-am inselat. – am avut senzatia ca patesc cine stie ce prin Fundeni. Desi dupa experientele de pana acum nu aveam ce pati si faptul ca ma simt excelent acum dovedeste ca am fost irational. Era prima data cand aveam asa ceva la o asemenea intensitate, cred ca de frica. M-am speriat. E cam deranjant si iritant. De obicei nu ma sperii si e mai logic sa iei decizii rationale decat bazate pe autosugestie sau frica ce poate aparea din cand in cand. Cred ca a fost ceva gen mini-atacul de panica din Viena, cand m-am dezechilibrat in dus singur si m-am lovit cu dusul peste buza “Angelina Jolie” – atunci mi-a trecut in 2 minute, pe baza logicii. De data asta a trebuit sa vina ambulanta a doua ara sa ma trimita la spital si sa se roage de mine patru persoane foarte apropiate, pe care se pare ca le chinui degeaba de foarte multe ori. Ma bucur ca au reusit sa ma convinga. E pacat ca am varsta de decizie din cand in cand 🙂 Si imi pare rau. Sper data viitoare sa dureze mai putin convingerea sau sa ascult chiar din prima. Am mai patit cel putin o data o internare de urgenta in Fundeni, dar atunci cu toate rugamintile si expunerile logice am asteptat aproape doua zile in casa. Acum 2 ore. Scad timpul se pare. Data viitoare sper sa iau decizia mai repede – un interval de doua minute sau douazeci de minute ar fi mult mai bun (am pastrat doi si unitati de timp, chair daca nu scad exponential sau matematic.Iar un pic ilogic 🙂 Cei din Fundeni s-au agitat la 1.30 cand am ajuns – analize, perfuzii si, din pacate, calmante. Am avut nevoie de ele din cauza unor dureri musculare si articulare foarte mari. Ar fi putut aparea din cauza bolii relativ avansate, a algocalminului pe care l-am luat la recomandarea doctorilor de ambulanta pentru scaderea temperaturii sau ca o reactie intarziata a infectiei generale dela inceputul lunii. Calmantele nu si-au facut efectul decat cu intarziere si nu aveam voie sa iau foarte multe din cauza tensiunii joase. Dupa 8.30 in schimb am mai luat doar o pastiluta preventiv si apoi nici un fel de durere. Mi s-au facut multe perfuzii, cu antibiotice ca cele din Viena (identice, dar perfuzabile) si ma simt perfect acum – de ieri am temperatura constanta intre 35.4 si 35.6 grade Celsius.

A fost sa ma vada si un doctor de la clinica din Israel unde sper sa ajung pentru transplant. Zilele astea sper sa aflu exact evolutia dosarului DSP si cand pot pleca. Cei de acolo m-au anuntat ca ma asteapta deja imediat ce sunt stabil, pentru a icnerca inducerea remisiei. Sper sa ajung repede. Am inteles ca peisajele sunt frumoase pe la inceputul lui martie si daca incep in prima saptamana din februarie… Sper sa ma plimb cat mai repede pentru ca Ierusalimul este un oras cel putin interesant cu toata isotria celor trei religii mari care se intalnesc acolo. Nu stiu foarte multe despre Israel, dar o sa aflu cand incep documentarea.

Concluzia e ca ma simt bine si merg spre mai bine. A fost doar un mic soc iar. Sper sa nu mai apara.

Am si noutati. Multumita unor prieteni voi aparea pe Acasa TV astazi intre 5.30 si 6.30. Un mic reportaj despre cazul meu. De fapt cam tot ce fac si se intampla in ultimul timp (nu temperatura crescuta sau oboseala mea – astea cred ca se intampla din cauza mea :)) se intampla cu ajutorul si sprijinul prietenilor si familiei. Asta e partea cea mai buna la situatia asta – eu fac foarte putine si toate eforturile sunt sustinute de cei din jur. Tot ce sper e sa nu raman comod dupa transplant. Am cam tot pe tava (e foarte comod si face boala sa nici nu se simta decele mai multe ori), de la idei, discutii, sugestii pana la mancare si imbracaminte aduse de familie. Toata lumea ma intreaba ce fac si cand vad atata atentie incep sa ma intreb daca merit. Nu mi-am imaginat ca toata lumea din jur poate sa se comporte asa. Speram sa-mi imi aleg bine prietenii si sa ma invart in niste cercuri interesante, dar nu speram ca am reusit asa bine. Dupa cum stiti nici nu-i cunosc direct pe multi din cei care m-au ajutat si pe care sper sa-i cunosc cu prima ocazie dupa ce rezolv cu problema asta – sunt prieteni ai unor prieteni, recoamndari. Si totusi au aceleasi reactii – ma ajuta cu ce pot. Si cu discutiile pe care le am pot sa ies din starile de apatie care ma mai cuprind din cand in cand. Multumesc mult. Foarte mult. Conteaza si ma ajuta sa trec peste perioada asta pana la transplant.

Imi pare rau ca am inceput saptamana cu un articol mai trist. Sper sa fie mai vesele de azi incolo. De fapt nu prea am inceput saptamana, pentru ca este marti 🙂

Am avut ieri o discutie cu Vlad, de vreo ora si ceva, seara la 23.00. Dupa noaptea de duminica spre luni, cand n-au dormit nici el, nici mama, nici Cristina si nici mama Cristinei, era inca obosit si de abia se trezise. M-a facut sa rad in primele 5 minute. Am vorbit despre ce teleon ar merita aum si ce mini-laptop. Evident am avut numai argumente logice amandoi, dar pana la urma mi-a zis ca mini-laptop-ul la care ma uit de vreo saptamana e prea complicat de folosit. Are un sistem ciudat pe el si sa pun Linux dureaza ceva timp – nu mai am experienta. Dar a fost de acord ca ar fi foarte distractiv sa ma chinui, ca prea am creierul pe stand-by :)) Inca ma gandesc. Si sa va spun de ce, pentru ca citesc deja pe forumuri de vreo saptamana. Si Vlad si eu avem o fixatie cu cititul. Si la alegerea produselor cititul face diferenta. Nu merita ultimul produs, dar nici primul (corectat – aici scrisesem tot ultimul). Daca citim destul demult deciziile sunt bune si devalorizare in primul an este aproape 0. Am dovezi 🙂 Chiar merge. Suna exagerat doua saptamani, dar cum nu schimbam laptop-urile, placile de baza sau alte electronice prea des, mai bine le luam bune din prima. Si este un proverb celebru, israelian, pe care il stiu de la tata de mic: “Sunt prea sarac sa-mi iau un lucru prost”. O sa-l tin minte toata viata si se pare ca-l si aplic 🙂

Tocmai a fost vizita, cand vroia sa dau “Publicare”. Reactia mea a fost tot la E-coli, bacteria care mi-a provocat sepsis-ul in Viena. Se pare ca cei de acolo s-au grabit cu externarea si infectia a revenit pe baza leucopeniei si trombocitepeniei mele. Cum a spus si doctorita mea si doctorita care o inlocuieste astazi, n-are rost sa aruncam vina nicaieri. Trebuie sa rezolvam problema si repede. Reactiile au fost ca la carte. Toate imi merg in bine 🙂

Mai intru mai tarziu si scriu mult mai vesel 🙂 Sa aveti o zi buna.

Advertisements

About Cioini

28 years old, funny :)
This entry was posted in fara categorie - stuff general. Bookmark the permalink.

20 Responses to Marti fara temperatura

  1. Giorgiana says:

    Buna! Ce bine ca esti bine! Ma speriasem…

    • Cioini says:

      Vroiam sa scriu primul 🙂 Trebuie sa indeplineasca ce vrei si sa merite pretul. Sunt de parere ca nici varful de gama nu merita, dar nici sa te duci prea jos spre coada. totul in viata trebuie sa fie o medie 🙂 Daca gasesti media si intr-un an nu pierde prea mult e totul ok 🙂 Corectez acum. Multumesc. Nici eu n-am varfuri de gama – ma sperie ca sunt neatent si le stric odata si odata. Si apoi sunt foarte scumpe.Ma ajuta Cristina cu aprecierea pretului si Vlad cu caracteristicile. Am consilieri 😀 Sanatate multa.

  2. Răzvan says:

    Aici ai zis-o adânc: “Nu merita ultimul produs, dar nici ultimul”! Totuşi, am înţeles: conform DexOnline, te refereai odată la “Care este cel mai aproape de momentul de față; de curând”, iar cealaltă dată la “Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaș”. Corect?

    PS. Eu am un HTC Desire. Nu e nici “ultimul”, dar nici “ultimul”…

    • Cioini says:

      De HTC am auzit numai chestii bune. Si de Android si mai bune. Dupa ce ai citit spre Android tind si eu, dar sa vad cand imi asum riscul sa zgarii un ecran de smartphone cu Android 😀 Android-ul ofera prea multe ca sa nu merite – upgrade-uri free si o gramada de aplicatii. Sa-l porti sanatos 😉

      • Dan says:

        Dupa HTC inca de la inceputuri, am ajuns la 3Gs si acum Iphone 4…. La inceput nu am vrut sa aud de el… pana cand l-am luat si l-am folosit cateva minute.

        In privinta aplicatiilor, conteaza calitatea lor… tine minte.
        … La fel spuneam si de iMac – un moft… acum inteleg diferenta intre Win si Mac din toate punctele de vedere.

        succes.

      • Cioini says:

        Apple-urile sunt cam scumpe pt mine acum si eu sunt neindemanatic :(( Trebuie sa fiu sigur ca nu-l stric repede, ca am obiceiul asta. De asta am telefoane ieftine, ca le scap si le pierd. Dar dupa ce ma fac bine imi revin sigur 🙂 Atunci o sa am prinderea mai buna si atentia si poate o sa merite investitia 🙂 Multumesc mult pentru urari. Fii sanatos si vesel 🙂

  3. Irina says:

    Hey, bine ai revenit pe net :))). Daca poate nu ai ce face azi, iata un link pe care d-na Cridland mi l-a trimis ieri, sunt multe de citit : http://www.hadassah.org.il/english/Eng_MainNavBar/search?txtSearchPhrase=bone%20marrow%20transplant
    Iti doresc o zi excelenta ! te pup mult.

  4. ioana says:

    Buna Cioini!
    Ma bucur ca ti-a scazut temperatura intr-un final! Chiar daca ti se pare uneori ca esti prea cocolosit, lasa-te ajutat de cei din jur ! Iar daca simti ca ai sa ai vreun alt atac de panica, sa nu pregeti sa ceri ajutorul cuiva apropiat, si decat sa te lovesti sa incerci sa te asezi usor.
    Ar fi un bun exercitiu pentru tine sa incerci sa bagi Linux-ul pe calculatorul ala de care zici, dar ai grija sa nu te obosesti foarte tare.Nici cu cititul nu exagera foarte mult! Incearca sa te odihnesti cat mai mult.Organismul se recupereaza foarte mult in timpul somnului.
    Iti trimit numai ganduri bune si ma alatur si eu grupului de prieteni cunoscuti si necunoscuti care se gandesc la tine!

    Te imbratisez cu drag

    • Cioini says:

      Nu m-am lovit intentionat in Viena, doar ca ma dezechilibrasem si dusul a fost primul lucru de care m-am sprijinit :)) Cu gura ce e drept, dar era aproape :)) Trebuie sa-mi mai utilizez creierul din cand in cand. “Somnul ratiunii naste monstri” – dur si adevarat. Si mai am 3 luni maxim sper de agitatie si chinuiala, si sper fara multe complicatii, si apoi trebuie sa iau totul de la inceput aici. Trebuie sa fiu pregatit si cu creierul activ 🙂 Dorm si mananc non-stop. Si ma ajuta. Scap si de infectia asta si mai am cativa pasi.

      Te pup. Ai grija de tine

  5. Dana says:

    Ma bucur de revenire si imi pare rau ca nu am stiut. Ieri am batut holul etajului 2 din spitalul Fundeni si abia cand am ajuns acasa am citit pe blog si am aflat de internare. Insanatosire grabnica. (si eu am o oarecare retincenta cand stiu ca trebuie sa ajung in acel spital, insa imi dau seama ca acolo m-au ajutat. si eu sunt suparata pe medic deoarece putea sa faca tratamentul mai din timp si evita unele situatii, dar ma gandesc sa fiu bine mai departe. ce a fost, a fost.)

    • Cioini says:

      Si eu am avut reticente. Nu-mi mai plac spitalele. Dar doar aici ma puteau ajuta, acasa nu ma putea ajuta nimeni cu perfuzii si restul. De data asta le acord o gramada de bile albe pentru raspunsurile rapide si pentru ca m-au pus pe picioare atat de repede. E mai bine sa lasi experientele astea in urma. Si cand vii la controale o data la un an, doi, trei, sa te distrezi cand iti aduci aminte ce pateai cand veneai zilnic si te chinuiai cu boala. E o razbunare mica pentru experienta asta 🙂 Iti urez sa nu te stresezi cand mai auzi de Fundeni. Incerc sa scap repede sa nu mai auzi nici de la mine 🙂

      Te pup si ai grija de tine. Si fii vesela ca ai de ce :* Si eu am. Avem toti daca stam sa ne gandim un pic 😉

      • Dana says:

        Cum ai spus si tu intr-un alt post, starea psihica ajuta foarte mult. Am avut norocul ca ma inveseleam din orice in momentele grele. Asa ca felicitari pentru modul de a privi lucrurile. Ajuta mai mult decat medicamentele lor ;).

      • Cioini says:

        Da. Ajuta. Ajuta si medicamentele, dar fara moral pot sa incerce orice ca n-o sa merga cum trebuie si la un moment dat nu vor mai da nici un rezultat. Incercam veselia pana ne facem bine, ca medicament. Apoi o folosim doar sa fim veseli 🙂

        Te pup si ma bucur ca ai fost doar pentru linistire in Fundeni ieri 🙂 Sa fii vesela 😉 Si sanatoasa. Am auzit ca esti si creata acum :)) Eu sunt ondulat, dupa ce am avut parul drept… Sunt si plusuri 😉

        te pup inca o data.

  6. simona a says:

    Pentru mine e o postare “vesela” pentru ca este O POSTARE !! Urasc minutele cand nu “te vad” si nu te citesc !! Hai, ca poti !! Eu cred ca toti cei ce sunt in jurul tau si tremura pentru tine si au grija de tine , vor fi foarte fericiti daca ramai comod si sanatos !! Tot ce conteaza e sa treci mai repede la stadiul de “comod sanatos” !!
    Stai cuminte in spital ca si doctoritele noastre au dreptul sa se bucure de un pacient simpatic !
    Tu sa ai zile bune !!

    • Cioini says:

      Doctoritele au fost foarte eficiente. M-au scapat in 8 ore de toate problemele. Si aveam analizele nu prea bune. Si au gasit infectia f repede. Si am toate antibioticele din Viena perfuzabile. O fi sitemul medical cum o fi, dar cand oamenii isi dau interesul se poate.

      Am zile bune. Or sa fi din ce in ce mai bune :*

  7. Maria says:

    Bine ai revenit domnule !
    Ca si soarele asta de afara si tu imi dai o clipa de liniste si bucurie.Sanatate !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s