Luni, zi oarecum proasta, si deja e miercuri


Salut,

N-am mai scris de mai mult de trei zile (72 de ore, 4320 de minute sau 72 x 3600 de secunde). Plus inca doua zile (48 de ore, 2880 de minute, 2880 x 60 de secunde). Imi pare rau. Am avut o perioada asociala si m-am simtit cam rau. Nu mai zic m-am simtit “prost” sa nu trageti alte concluzii. In principiu perioada in tara a inceput ok cu petrecerea de Craciun a firmei la care am ajuns cu intarziere, dar care a fost foarte funny. Daca puteam sa si beau altceva decat apa minerala… poate era si mai vesela pentru mine 🙂 Un pahar de vin pentru un pic de veselie nu strica din cand in cand. Dar mi-a facut oricum placere. Abia astept sa primesc pozele facute.

“Distractia mea serioasa” a inceput a doua zi, vineri, cu analizele de la Fundeni. Am rezolvat foarte repede o parte dintre testele necesare pentru dosarul DSP si am plecat spre casa. Sambata m-am programat la dentist si dupa 3 ore si jumatate de stat gura-casca si rezolvat problemele minore am realizat ca nu prea stiu ce fel de doctor/medic este imputernicit sa-mi semneze fisa pentru dosar. Am dat un telefon doctoritei mele curante care a raspuns, mi-a spus ca este ok semnatura si parafa unui medic specialist, dar ca totodata la analizele de vineri am avut 540 de leucocite si la momentul telefonului probabil aveam mai putine, avand in vedere ca valorile mele sunt in scadere de vreo 2 saptamani. Am ajuns sambata la spital pentru o injectie de “crescut leucocite” in limbajul meu popular, in limbaj medical “factor de stimulare a proliferarii si diferentierii granulocitelor”. Granulocitele sunt leucocite specializate in eliminarea pericolelor bacteriologice din organism (in limbajul meu omoara bacteriile) si la mine sunt putine in raport cu numarul total de leucocite. Chiar prea putine. De asta port masca incepand de sambata (acum am una verde, dar cred ca una albastra mi-ar pune cu adevarat in valoare culoarea ochilor) si tot sper sa creasca niste numere, dar maduva mea este de acord doar intr-o proportie foarte mica – e obosita dupa atatea medicamente.

Azi este miercuri si, dupa rezultatele analizelor de ieri, o sa ma “distrez” si astazi. Am sigur o perfuzie cu un concentrat de trombocite, care si astea sunt prea putine. Le inmultim incet-incet. Am inteles ca s-ar putea sa nu incep tratamentul, toate valorile mele fiind prea mici ca sa le mai scada cu vreun medicament.

Acum sa discutam alte chestii, mai vesele. Fac Craciunul la Viena 🙂 cu niste prieteni si prietena mea. Dupa o despartire destul de lunga, de care aveam eu nevoie pentru a aprecia ce am si am hotari ce vreau, ne-am impacat. Asa ca vine cu mine la Viena inainte de internare. De fapt intotdeauna a fost cineva cu mine la Viena la discutiile cu doctorul. Cel mai des am fost eu, dar persoana suplimentara s-a schimbat, pentru ca fiecare are serviciu sau alte chestii de facut. Au facut cu schimbul Magda, Vlad si Cristina. Magda e cumnata-mea :), Vlad fratele pitic mai mic (desi are 180 de cm si 80 de kg tot e fratele mai mic :D) si Cristina, prietena mea. Ca o paranteza prietena aici inseamna persoana cu care am o relatie sentimentala de destul de mult timp. De obicei este bine sa vina cineva cu mine pentru ca uit sa intreb tot felul de chestii. Oricat as nota in agenda, ca sa nu uit, din cand in cand uit agenda. Asta e. Am nevoie de back-up.

Am terminat si dosarul pentru DSP si astept semnaturile comisiei si apoi il depun la DSP, daca obtin toate semnaturile. Sper ca le obtin.

Fug, vorbim mai tarziu un pic. O sa scriu mai mult zilele astea sa compensez pauza.

Bye, bye

Advertisements

About Cioini

28 years old, funny :)
This entry was posted in povesti din spital. Bookmark the permalink.

5 Responses to Luni, zi oarecum proasta, si deja e miercuri

  1. iatcu says:

    Bine ai revenit prin blogosfera.
    Craciunul la Vinea… Stiu ca-i foarte fain vinul fiert din fata primariei. Sa ne scrii cum miroase (nici iatcu n-are voie sa-l guste).
    Sarbatorile care-o sa vina sa-ti aduca trombocite numeroase, leucocite cite-ti trebuie si ce-o mai fi p-a acolo.

  2. simona a says:

    da, bine ai revenit ! numai la 18 ani ( evident prima dragosteala) , verificam casutza postala (atunci) asa de des cum am verificat blogutzul tau zilele astea !! undeva , simteam leucocitele tale cele mici si ma cam panicasem !! asa sunt mamele !! imi pare bine ca ai reluat (eu cred ca nu a fost intrerupta niciodata!) drumul alaturi de Cristina ! Sa -ti creasca….
    PS : masca verde seamana cu brazii !! iar verdele e speranta !!

  3. Maria says:

    MUUULT NOROC SI SANATATE! Nu stiu ce as putea sa iti urez mai mult. Ti-am citit din intamplare blogul, de fapt acum 2 seri mi s-a deschis pe ecran fara sa stiu de ce, fara sa-l fi gasit pe undeva. Sa ai speranta si sa crezi in viata. Imi plac postarile tale, sunt amuzante, stiu ca viata nu e asa de roz cum o descrii si iti admir puterea de a gasi partea amuzanta in tot. Sunt si eu mama unui baietel si daca imi permiti le doresc si parintilor tai sa aiba putere si credinta in viata!

  4. Mosul says:

    Craciun Fericit alaturi de cei dragi si toate cele bune asa cum ti le doresti tu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s