Va asteptam pe toti cei care doresc sa isi ia la revedere de la el.

Inclusiv de cateva zile nu pot sa focalizez ce citesc si ce scriu. Se pare ca am avut un atac cerebral si a aparut un cheag undeva in creier care imi impiedica aceste capacitati.

Pot vorbi si Cristina poate scrie dupa dictare.

Este foarte deranjant sa nu pot scrie si citi singur dar am avut si o experienta interesanta. Dupa controlul neurologic am ajuns de urgenta la un CT in cladirea de langa, asezat intr-un scaun cu rotile. Dupa ce am anuntat-o pe doctorita de problemele mele de citire am ajuns intr-o super viteza in scaunul cu rotile si ca sa nu merg prin frig am fost transportat cu liftul la subsol printr-un culoar de acces in cladirea de langa pentru tomografie care sa evidentieze ce se intampla de fapt cu mine. Rezultatul tomografiei a evidentiat cheagul pe creier si de aici au aparut o gramada de perfuzii cu anti-coagulante, anti-hemolitice pentru a impiedica sangerarea in creier.

Calatoria rapida pe culoarul ala a fost ca in Roller blade. Eram imbracat cu gluga pe cap ca sa nu racesc si vedeam obstacolele in ultimul moment dar totul a fost ok. O experienta interesanta calatoria asta, un pic sf, mai ales ca eu sunt fan, a fost foarte dragut, trebuie sa apreciem toate experientele pe masura ce ne vin.

Roller blade (1986) nu e un film stralucit dar ilustreaza foarte bine calatoria pe care am avut-o.

Sper de maine sa fiu mai ok.

Dosarul meu a fost aprobat cu cautarea de donator si toata lumea se agita sa plec. Sper duminica, spre Ierusalim, Israel. Vestea ar trebui as fie buna, chiar daca voi plati o mare parte din tratamentele initiale, pentru ca dosarul meu acopera momentan doar cautarea unui donator si apoi va acoperi transplantul. Partea cea mai bulversanta pentru mine e ca voi zbura cu suport medical. Se pare ca nu sunt in siguranta daca ies singur pe afara, daca zbor sau fac cam orice alt lucru singur. Oricum doctorita mea se agita foarte tare sa ajung in bune conditii. Mie mi se pare poate un pic exagerat, dar ea are experiente pe care eu nu le voi avea niciodata. Si ea e specialistul Si a zis ca nu trebuie sa riscam nimic cand sunt asa aproape. Are dreptate, indiferent cum privesc situatia. Voi avea o gramada de transfuzii cu tot felul de mase trombocitare, eritrocitare si alte denumiri care nu-mi spun mare lucru (in principiu se referar toate la diverse componente ale sangelui pe care-l voi avea transfuzat, des si mult), toate concentrate pentru a ma sustine pe drum pana la internarea in clinica israeliana. Sper sa iasa totul bine Prea se agita toata lumea si pe mine ma lasa sa motai Inca sunt obosit si nu am chef de prea multe lucruri, dar o sa-mi treaca. Trebuie sa fiu vesel acum, cand se apropie luminita. Nu trebuie s-o ratez. Se poate aprinde iar orice luminita, dar e bine sa nu le pierzi pe alea pe care le vezi.

Ma tot uit pe net dupa cartele telefonice si internet in Ierusalim si nu stau chiar asa bine ca noi. La telecomunicatii stam demential. Chiar daca se vad urat toate cablurile, asta e – macar avem super viteze si super costuri comparate cu multe tari din Europa si restul lumii. Acum incerc sa ma prind cum fac sa pot lua un receiver de televiziune cu mine si sa platesc abonamentul aici. Am gasit detalii pe net, pentru ca romanii sunt, se pare, foarte inventivi. Si cred ca e cel mai bun lucru pe care-l avem. Cand n-o sa mai putem improviza am ajuns la fundul sacului, dar cred ca nici nu am inceput inca sa improvizam cum trebuie Si odata ce avem trasatura sa ne imbunatatim conditiile improvizand un pic, putem s-o ducem din ce in ce mai bine.

Vorbim mai tarziu si o sa scriu vesel

Starea mea generala este buna Merg in directia potrivita si toata lumea se agita sa nu depasesc poteca si sa am punctul final in minte intotdeauna. Dar acum vreau sa va descriu cea mai uluitoare, umilitoare, dureroasa, si totusi vesela experienta pe care am avut-o anul asta.

Sa incep cu situatia care a determinat-o. De cand sunt internat am o mica bacterie care-si face de cap in sange, E-Coli. Din cauza ei am probleme de tract digestiv; nu grave, dar deranjante. Atentionez ca incepe partea umilitoare un pic, dar cred ca am eu prejudecati, ca multi barbati cand vine vorba de propriul anus. Ca urmare a celor de mai sus, mi-a aparut o iritatie. Nu hemoroizi, care sunt o complicatie normala din cand in cand din cauza chimioterapiei, antibioticelor, perfuziilor, ci o simpla iritatie intre fese. Deranjanta. Am inceput sa ma spal, sa folosesc unguente si ieri a venit un domn doctor chirurg pentru a vedea daca am complicatii. Nu am complicatii, dar vizita medicala a fost iesita din comun pentru mine,

Dupa cum am zis, intra domnul doctor chirurg. Prima replica: “Tu esti pacientul cu durerea in fund?”. Eu masca, fratele meu masca, chirurgul si asistenta zambind. Deja nu mai aveam nici un control al situatiiei in fata unui personaj de asemenea calibru (Sensul nu este peiorativ ). Ma intreaba pe ce parte vreau sa stau, si in treacat daca durerea a fost provocata de un coleg, prieten sau de vreun alt doctor. Alegerea mea e simpla, rad fara retineri deja la aproape tot ce spune. Si marele regret este ca nu am un reportofon pe care sa fi inregistrat cele 10 minute de vizita si control. Am ales si pozitia pe care vreau sa stau, pe dreapta. Pe chestia asta, voi sta pe stanga – alegerea doctorului primeaza Am avut pana acum deja o multime de hohote de ras cu doctorul in camera si nu prea stiam cum sa reactionez inca, desi eram stresat ca un strain ma vede in postura asta, cu boxerii in vine. Medicul si-a pus manusile si m-a rugat sa ajut la sustinerea feselor, pentru a vedea mai bine mica rana. S-a dezinfectat si a inceput sa apese de jur de imprejur fara menajamente.

Tin bine la durere, dar sentimentul de umilire cu durerea crescand nu m-au ajutat si m-am incordat tot, am inceput sa ridic vocea si am tipat de vreo doua ori cu ochii deja plini de lacrimi (de durere, nu umilinta de data asta). Nu m-a mai durut ceva asa tare de mult timp, dar dctorul era f calm, glumele curgeau in continuare si nu prea ma lasa sa fiu atent la durere. A verificat adancimea, a spus ca s superficiala, nu am puroi si nimic altceva – doar o mica bucatica de piele iritata. Asta n-o mai am aproape deloc A terminat tot cu nste glume legate de durerile in fund care nu trebuie neglijate, pentru ca e un loc important din viata noastra ) Si in inca un minut in care a zis doar ca trebuie sa ma curat cu ser fiziologic o data sau de doua ori pe zi si n-o sa mai am nici o treaba, a plecat razand, lasandu-ma mult mai vesel decat am fost in ultimele 3 zile.

Acum concluzia mea e urmatoarea: daca un om reuseste sa ma umileasca vazandu-ma intr-o postura atat de neobisnuita si rara pentru mine (senzatia de umilire e legata de rejudecatile mele aproape sigur), ma face sa ma urc pe perete de durere, desi stiu ca o face pentru mine, nu pentru el, ma face sa rad totusi printre lacrimile care tasnesc abundent, si la final ma lasa fericit, multumindu-i sincer pentru cea mai ciudata experienta pe care am trait-o in ultima jumatate de an, inseamna ca-si cunoaste meseria mult prea bine A fost uimitor si n-o sa-l uit prea curand. A fost o experienta unica si ciudata si interesanta. Nu stiu daca as reedita-o, sper ca nu, dar daca tot a trebuit sunt fericit ca am avut noroc cu acest doctor chirurg. Si sunt convins ca daca lucra in marketing… putea vinde orice, chiar si Windows Mobile 7 sau Symbian Palaria mea o sa coboare pentru el de fiecare data cand imi aduc aminte de experienta asta.

Acum astept sa termin prima perfuzie cu antibiotic de astazi, am avut analizele de sange si sper sa am rezultate mai bune, temperatura este 35,6… Nu stau rau deloc

Mai tarziu intru si mai scriu, dar experienta asta m-a marcat si merita scrisa la prima ora. Merita scrisa imediat ce am “patit-o”, dar inca nu sunt sigur ca am inteles-o pe deplin Am incercat macar sa-mi adun gandurile pana astazi

Sa aveti o saptamana nemaipomenita, chiar daca v-o urez incepand de marti si nu de luni.

Take care, be good

Temperatura mea initiala la prima ora, 07.10, era de 35.2 grade Celsius. Cam ca o mica broscuta, totusi umana sper Acum am 36.4 Celsius. Sunt bine   Durerile musculare s-au redus si imi pot misca genunchiul stang mai bine si multumita durerilor din gamba stanga care s-au ameliorat. sunt sigur ca si din cauza masajelor pe care mi le aplica mama si Cristina cu diverse creme antiinflamatorii, precum si a antibioticelor care incep sa-si faca efectul din ce in ce mai bine. V-am spus ca sunt si multe avantaje in a fi ingrijit, nu? Si inflamatiile septice nu mai sunt asa dureroase (sper ca am retinut bine denumirile, desi sunt prea multi termeni medicali pt. mine) tot din cauza masajelor si din cauza antibioticelor. Merg in directia buna cu toate. Si moralul crescut ma ajuta mult si este si efectul comentariilor pe care le primesc pe blog Multumesc

Citesc de vreo doua saptamani carti de Agathe Christie, cu Hercule Poirot. Ma distreaza atitudinea englezilor fata de detectivul de origine belgiana/franceza. Acesta este plin de tact si atitudinile lui ca si manipularile sunt dementiale. Nu degeaba a avut atata succes aceasta doamna scritoare. Ma ajuta sa-mi folosesc creierul si sa incerc s gasesc raspunsul inainte. Totusi din 5 carti citite pana acum, m-am prins doar la 2, si la a 3-a am banuit fara sa am prea multe concluzii logice. Nu prea gandesc nici ca un criminal, nici ca un detectiv )

Ieri seara v-am urat un week-end uimitor. Acum cativa ani am gasit un proverb asiatic care spunea: “Sa ne fereasca Confucius de vremuri interesante”. Am fost de acord cu el si intr-adevar, e bine sa fim constanti si ca vremurile sa nu fie interesante continuu. totusi situatiile interesante creaza reactii interesante. Si reactiile interesante produc o gramada de lucruri bune. Din cand in cand avem nevoie de ele Totul e sa “nu sarim calul”. Interesant din cand in cand ajunge si apoi un pic de rutina e bine venita.

Ma apuc sa mananc de dimineata – vine Cristina cu o multime de mancare. Yupee for me Deja ma simt prea rasfatat. Abia astept sa ies sanatos din experienta asta sa-mi pot plati datoriile morale fata de toata lumea Si sper sa pot face si eu pe cineva fericit asa cum ma fac cei din jur pe mine acum. Mama si tata au stat cu mine de la 7  la 9.30 si m-au spalat si incurajat. E ceva sa fii bebelus la 29 de ani ) mama a stat si peste noapte si era obosita acum. Vine si diseara sa ma supravegheze nocturn. E bine ca a luat-o tata sa se odihneasca.

Happy, Happy, Joy, Joy. O sa am un week-end bun Ne auzim. Sa fiti veseli si sanatosi

http://www.acasatv.ro//emisiuni/un-tanar-de-29-de-ani-lupta-cu-leucemia-video.html

N-am mai scris de 3 zile, din pacate, din cauza problemelor agravate un pic. Infectia s-a intins si am niste manifestari subcutanate pe picioare si mana stanga, o gramada de dureri musculare si temperatura intre 38 si 39 de grade Celsius prezenta aproape continuu.Hemoglobina a scazut si ea si numarul de leucocite de asemenea. Totusi astazi, incepand cu orele 12.00 – 13.00 am inceput sa primesc mai multe vesti bune, care impreuna cu ingrijirile spitalicesti au dus la ameliorarea starii mele intr-un grad foarte mare.  Mama a primit un telefon cand era inca la mine astazi, in jurul pranzului, ca dosarul a ajuns la DSP aprobat – s-a aprobat cautarea de donator la clinica din Ierusalim. Inseamna ca odata ce rezolv cu infectia pot triite eprubetele de sange pentru testare la acea clinica pentru a putea incepe cautarea unui donator compatibil. Luni de abia voi semna si eu dosarul si voi afla ce anume costuri s-au aprobat exact.

Tot astazi am primit si pasaportul. Am primit o adeverinta ieri de la domnisoara doctor ca nu sunt transportabil si astazi a venit un domn foarte dragut de la serviciul Pasapoarte pentru a-mi confirma identitatea. Pasaportul a fost gata dupa doar 2 ore. Perfect pentru mine

Si acum sa va spun de ce ma simt bine Am temperatura constanta 36.5 – 37.0 Celsius, mi-a revenit pofta de mancare, pot sta ridicat in pat, pot merge mai ok ca ieri sau alaltaieri (mama e oricum langa mine intotdeauna si cand nu e ea e Cristina). O gramada de motive sa fiu fericit. Imi trebuie destul de putin sa fiu fericit

Si mai sunt si foarte fericit pentru ca cei din Fundeni isi dau tot interesul. Doctoritele de aici sunt total infuriate pe cei din Viena pentru ca mi-au dat drumul prea devreme din spital si am ajuns aici cu aceeasi infectie. Cred ca este pe buna dreptate. Mi-au luat toate probele posibile, o gramada de eprubete de sange pentru culturi, exudate si alte cele. Am toate medicamentele posibile si nu am auzit cuvintele “nu se gasesc”. Nu stiu cum reusesc, pentru ca am avut aceleasi medicamente ca in Viena la inceput, care nu au mers si o parte au fost schimbate. Si se spune ca nu avem dotari. Dar oamenii se chinuie si reusesc cand conteaza. Mie mi-au schimbat complet parerea despre sistemul nostru medical. De luni dimineata cand m-am internat de urgenta la ora 2.00 nimeni nu a gresit nici macar o injectie sau o recoltare de sange. Fiecare intepatura a fost ok si fara sa se sparga venele. Desi dupa atata chimio imi pot sparge venele singur daca nu sunt atent. Pregatirea lor este mult mai buna decat a celor din Viena, care m-au cam chinuit din cand in cand. Sunt foarte curios unde ar fi sistemul nostru medical daca ar avea fonduri. Pentru ca forta de munca este buna, chiar foarte buna. Cred ca daca am avea si dotarile… am fi foarte departe. Abia astept ziua in care vor veni austriecii la noi la clinici. Si sunt convins ca in 20 de ani se poate intampla. Nu mi se pare o utopie. Ce am observat la austrieci, si am aflat si despre scoala germana pe care ei o folosesc, ei nu prea improvizeaza. Ma refer oarecum la partea de hematologie de care m-am lovit eu. Italienii si israelienii improvizeaza mult mai mult si incearca solutii care austriecilor si germanilor li se par riscante. Poate vad altfel riscurile. Si sincer eu stiu cateva cazuri salvate in Israel sau Italia, carora nu li s-au dat sanse in Germania sau Austria. Sper sa fiu si eu urmatorul De fapt de ce sper? Sunt sigur ca scap. Se agita prea multa lume ca sa scap astfel incat sa-mi permit sa dau gres. Pur si simplu nu am cum. Ma vad deja ca pe o investitie a unui numar enorm de oameni.

Sincer, inainte cu cateva luni sa primesc diagnosticul incepusem sa ma interesez de solutii de plecare in afara. Intr-adevar salariile in afara sunt mult mai mari. Dar eu eram fericit aici. Pacat ca nu apreciam cum trebuie. Dupa reactiile pe care le vad in jurul meu am ajuns la concluzia ca indiferent de situatia economica, sociala, politica, etc. din Romania, chiar pot fi fericit aici. Calitatea oamenilor poate nu creste continuu in Romania, dar cei pe care-i cunosc eu si cei pe care am ajuns sa-i cunosc cu ocazia bolii acesteia si a ajutorului lor dezinteresat o pastreaza inca sus. Cred ca si eu sunt foarte bun daca intalnesc numai oameni de calitate

Fratele meu se intoarce duminica in Bucuresti, dupa ce a reusit astazi sa obtina un raspuns la restituirea fondurilor care mi-au ramas la clinica din Viena. E cam descurcaret asta micu’. Inseamna ca trebuie sa fiu mandru de el Luni voi avea devizul lor exact si se pare ca eu am calculat mai bine ca ei saptamana trecuta Vedem luni sau marti cat de aproape am fost de adevar.

Va pup si sper maine dimineata sa nu mai am vreo cadere iar Si atunci vorbim dimineata Somn usor. Sa aveti un week-end uimitor!

Am aflat ca maine apar la Acasa TV – Povestiri adevarate – 17.30 – 18.30, nu astazi. E bine, caci sunt oricum vedeta Si inca nu m-am prins cum inregistrez emisiunea din varianta de TV online, dar pana maine sper sa aflu. Mi se pare o idee buna sa dai streaming online atatea posturi de televiziune. Nu fac reclama site-ului pe care ma uit, dar e un site cu o idee buna. Am gasit o gramada de comentarii de la romani plecati afara care apreciaza asta. Acum o apreciez si eu din cauza lipsei TV. Nu ma uitam prea des la emisiuni, dar acum daca eram in centrul atentiei… E bine ca am solutii si ca altii s-au gandit inaintea mea la ele. Intotdeauna e mai usor sa iei ceva gata facut decat sa te chinui sa faci tu

Am fost mutat singur in camera, sa fiu tinut izolat din cauza valorilor micute ale leucocitelor si din cauza infectiei. Nu vor sa-si asume nici un risc in legatura cu tratamentele mele urmatoare si cu evolutia mea. E un lucru bun. Pot sa ma uit cu sonor la comedii Plus ca un coleg nou, venit astazi in camera unde erau 5 paturi, asculta muzica populara destul de tare. Mai sare si la alte genuri “interesante” si e mai bine ca nu-l aud deloc de aici. Nu puteam purta non-stop casti Ceilalti nu i-au zis nimic si am zis sa nu intru eu in amanunte, mai ales ca plecam intr-o alta locatie. Asta e, de gustibus non disputandum.

Sa aveti o seara buna si linistita

Din pacate, dupa venirea de sambata dimineata,  am fost ok doar pana duminica seara. Pe la 9 cand am decis sa plec la culcare Cristina a observat o usoara temperatura. Dezvoltata de mine   De cand cu medicamente, chimio, etc. temperatura mea este cat de cat constanta intre 35.5 si 36.5. Temperatura pe care am masurat-o cu un termometru cu mercur a indicat un 37.8. Cam mult. Am baut cateva ceaiuri fierbinti, sperand sa scap repede fara complicatii. N-am avut prea mult noroc. Dupa inca jumatate de ora Cristina a chemat ambulanta. Am primit un paracetamol fiola si mi s-au explicat riscurile. Am preferat totusi sa nu plec din prima la internarea catre Fundeni. Decizie proasta, pentru ca intr-o ora temperatura a urcat la 38.3. Fratele meu si mama au venit in graba cu un termometru nou, pentru verificare si pentru a ajuta la convingerea incapatanatului sa mearga la spital, pentru ca discutiile cu mama Cristinei si Cristina, treze si foarte agitate nu au reusit Incapatanarea se pare ca este din cand in cand “calitatea” la care nu pot renunta. N-am renuntat pentru ca am avut un fel de premonitie. Evident ca m-am inselat. – am avut senzatia ca patesc cine stie ce prin Fundeni. Desi dupa experientele de pana acum nu aveam ce pati si faptul ca ma simt excelent acum dovedeste ca am fost irational. Era prima data cand aveam asa ceva la o asemenea intensitate, cred ca de frica. M-am speriat. E cam deranjant si iritant. De obicei nu ma sperii si e mai logic sa iei decizii rationale decat bazate pe autosugestie sau frica ce poate aparea din cand in cand. Cred ca a fost ceva gen mini-atacul de panica din Viena, cand m-am dezechilibrat in dus singur si m-am lovit cu dusul peste buza “Angelina Jolie” – atunci mi-a trecut in 2 minute, pe baza logicii. De data asta a trebuit sa vina ambulanta a doua ara sa ma trimita la spital si sa se roage de mine patru persoane foarte apropiate, pe care se pare ca le chinui degeaba de foarte multe ori. Ma bucur ca au reusit sa ma convinga. E pacat ca am varsta de decizie din cand in cand Si imi pare rau. Sper data viitoare sa dureze mai putin convingerea sau sa ascult chiar din prima. Am mai patit cel putin o data o internare de urgenta in Fundeni, dar atunci cu toate rugamintile si expunerile logice am asteptat aproape doua zile in casa. Acum 2 ore. Scad timpul se pare. Data viitoare sper sa iau decizia mai repede – un interval de doua minute sau douazeci de minute ar fi mult mai bun (am pastrat doi si unitati de timp, chair daca nu scad exponential sau matematic.Iar un pic ilogic Cei din Fundeni s-au agitat la 1.30 cand am ajuns – analize, perfuzii si, din pacate, calmante. Am avut nevoie de ele din cauza unor dureri musculare si articulare foarte mari. Ar fi putut aparea din cauza bolii relativ avansate, a algocalminului pe care l-am luat la recomandarea doctorilor de ambulanta pentru scaderea temperaturii sau ca o reactie intarziata a infectiei generale dela inceputul lunii. Calmantele nu si-au facut efectul decat cu intarziere si nu aveam voie sa iau foarte multe din cauza tensiunii joase. Dupa 8.30 in schimb am mai luat doar o pastiluta preventiv si apoi nici un fel de durere. Mi s-au facut multe perfuzii, cu antibiotice ca cele din Viena (identice, dar perfuzabile) si ma simt perfect acum – de ieri am temperatura constanta intre 35.4 si 35.6 grade Celsius.

A fost sa ma vada si un doctor de la clinica din Israel unde sper sa ajung pentru transplant. Zilele astea sper sa aflu exact evolutia dosarului DSP si cand pot pleca. Cei de acolo m-au anuntat ca ma asteapta deja imediat ce sunt stabil, pentru a icnerca inducerea remisiei. Sper sa ajung repede. Am inteles ca peisajele sunt frumoase pe la inceputul lui martie si daca incep in prima saptamana din februarie… Sper sa ma plimb cat mai repede pentru ca Ierusalimul este un oras cel putin interesant cu toata isotria celor trei religii mari care se intalnesc acolo. Nu stiu foarte multe despre Israel, dar o sa aflu cand incep documentarea.

Concluzia e ca ma simt bine si merg spre mai bine. A fost doar un mic soc iar. Sper sa nu mai apara.

Am si noutati. Multumita unor prieteni voi aparea pe Acasa TV astazi intre 5.30 si 6.30. Un mic reportaj despre cazul meu. De fapt cam tot ce fac si se intampla in ultimul timp (nu temperatura crescuta sau oboseala mea – astea cred ca se intampla din cauza mea ) se intampla cu ajutorul si sprijinul prietenilor si familiei. Asta e partea cea mai buna la situatia asta – eu fac foarte putine si toate eforturile sunt sustinute de cei din jur. Tot ce sper e sa nu raman comod dupa transplant. Am cam tot pe tava (e foarte comod si face boala sa nici nu se simta decele mai multe ori), de la idei, discutii, sugestii pana la mancare si imbracaminte aduse de familie. Toata lumea ma intreaba ce fac si cand vad atata atentie incep sa ma intreb daca merit. Nu mi-am imaginat ca toata lumea din jur poate sa se comporte asa. Speram sa-mi imi aleg bine prietenii si sa ma invart in niste cercuri interesante, dar nu speram ca am reusit asa bine. Dupa cum stiti nici nu-i cunosc direct pe multi din cei care m-au ajutat si pe care sper sa-i cunosc cu prima ocazie dupa ce rezolv cu problema asta – sunt prieteni ai unor prieteni, recoamndari. Si totusi au aceleasi reactii – ma ajuta cu ce pot. Si cu discutiile pe care le am pot sa ies din starile de apatie care ma mai cuprind din cand in cand. Multumesc mult. Foarte mult. Conteaza si ma ajuta sa trec peste perioada asta pana la transplant.

Imi pare rau ca am inceput saptamana cu un articol mai trist. Sper sa fie mai vesele de azi incolo. De fapt nu prea am inceput saptamana, pentru ca este marti

Am avut ieri o discutie cu Vlad, de vreo ora si ceva, seara la 23.00. Dupa noaptea de duminica spre luni, cand n-au dormit nici el, nici mama, nici Cristina si nici mama Cristinei, era inca obosit si de abia se trezise. M-a facut sa rad in primele 5 minute. Am vorbit despre ce teleon ar merita aum si ce mini-laptop. Evident am avut numai argumente logice amandoi, dar pana la urma mi-a zis ca mini-laptop-ul la care ma uit de vreo saptamana e prea complicat de folosit. Are un sistem ciudat pe el si sa pun Linux dureaza ceva timp – nu mai am experienta. Dar a fost de acord ca ar fi foarte distractiv sa ma chinui, ca prea am creierul pe stand-by ) Inca ma gandesc. Si sa va spun de ce, pentru ca citesc deja pe forumuri de vreo saptamana. Si Vlad si eu avem o fixatie cu cititul. Si la alegerea produselor cititul face diferenta. Nu merita ultimul produs, dar nici primul (corectat – aici scrisesem tot ultimul). Daca citim destul demult deciziile sunt bune si devalorizare in primul an este aproape 0. Am dovezi Chiar merge. Suna exagerat doua saptamani, dar cum nu schimbam laptop-urile, placile de baza sau alte electronice prea des, mai bine le luam bune din prima. Si este un proverb celebru, israelian, pe care il stiu de la tata de mic: “Sunt prea sarac sa-mi iau un lucru prost”. O sa-l tin minte toata viata si se pare ca-l si aplic

Tocmai a fost vizita, cand vroia sa dau “Publicare”. Reactia mea a fost tot la E-coli, bacteria care mi-a provocat sepsis-ul in Viena. Se pare ca cei de acolo s-au grabit cu externarea si infectia a revenit pe baza leucopeniei si trombocitepeniei mele. Cum a spus si doctorita mea si doctorita care o inlocuieste astazi, n-are rost sa aruncam vina nicaieri. Trebuie sa rezolvam problema si repede. Reactiile au fost ca la carte. Toate imi merg in bine

Mai intru mai tarziu si scriu mult mai vesel Sa aveti o zi buna.